|
In asteptari...
21 maj 2008 asteptam manzul lui Jazi sa
iasa, daca tine cont de planurile noastre. Dat ca este primul ei manz,
va fi foarte interesant sa vedem cum va aplica rolul de mama, si ce va
transmite in urmatoarea generatie de la sine.
Tatal Odalisco, armasar maro din rasa
Lusitano, nascut 1995.
Important!
Versiunea romana a acestei pagine nu va fi
reinnoita! Vedeti versiunea in limba Suedeza pentru noutati.
Archiva foto
Toate pozele cu Jazirah & prietenii
ei, in afara de acele poze aflate pe aceasta pagina, se pot gasi
la adresa jos mentionata. Copyright toate pozele, drepturile
rezervate. Utilizarea in mod comercial nu este admis.
www.putfile.com/jazirah
Salut si La Revedere
Data: 2003
Acum au trecut mai mult de 4 ani de cand am
cumparat-o pe Jazirah de la Herghelia Mangalia.
Patru ani absolut superbi in compania Ei.
Dar totul a inceput o zi de toamna la
herghelia de cai arabi de la Mangalia, candva in octombrie 1999.
Pe vremea aia eram studenti, eu, Gabi, si
verisoara mea Cora. Tocmai ne apucasem din nou de calarie dupa o pauza de
cativa ani fiecare si am zis ca o excursie pana la Mangalia ar fi o
chestie misto de facut.
Nu prea ne asteptam noi sa ne intoarcem acasa
cu un cal, dar din clipa in care am vazut-o pe Jazirah nici una dintre noi
nu mai avea nici un fel de dubii - destinul nostru era sa devenim
propietari de cai, si nu aveam cum sa ne schimbam soarta.
In aceeasi dupamiaza, dupa o proba calare pe
iapa care atunci era cunoscuta sub numele "Gazal XVI-13 Draga Mea" ne-am
dus cu pasi hotarati la directorul hergheliei si am depus un avans. Dupa
doua saptamani aveam probele de sange gata, contractul semnat, suma totala
depusa, si ne aflam cu anhengerul in fata grajdului de tineret de la
Mangalia, intrebandu-ne insusi cum sa o convingem pe iapa sa intre in
anhenger ca sa o putem lua acasa... Dupa vreo jumatate de ora de chin si
trecand prin toate metodele existente in final am reusit sa o imbarcam, sa
inchidem trapa din spate si sa pornim la drum cu propriul nostru cal.
Destinatia finala dupa vreo 4 ore pe drum:
Hipocan Corbeanca, Bucuresti. Acolo in intunericul serii ne au asteptat
angajatii binevoitori cu usile deschise, furaje si o boxa plina de rumegus
proaspat. Pot sa zic ca niciodata nu am regretat alegerea grajdului, si cu
siguranta stiu ca si Jazirah dar si noi ne-am simtit extraordinar de bine
acolo din toate punctele de vedere. Acolo ne-am simtit intr-adevar ca
acasa.
Sa cumperi un cal tanar si neastamparat are si
partile bune, dar si partile rele. Cele rele sunt ca trebuie sa il inveti
totul de la zero, si ca, desi ea a fost foarte usor stapanita, caii tineri
deobicei fac trazneli ca orice copil. Trazneala preferata a lui Jazirah se
pare ca a fost sa sara gardurile de la tarc... zilnic. Din cauza asta nici
nu am avut nevoie sa o invatam precaut sa sara la liber in manej, se
descurca foarte bine de una singura si dupa capul ei propriu. La un moment
dat facusem un tarculet in manejul acoperit, ca sa facem exercitii pe cerc
la liber, cu un gard de 135 cm... Cu un zambet pe buze l-a sarit fara sa
clipeasca cand a considerat ca exercitiile noastre o plictiseau. Si-a ales
destinul singura, sa devina un cal de sarituri.
In perioada asta de patru ani a apucat sa
intre in cateva concursuri, la inceput in clasele de cai tineri cu Bobby,
iar apoi mai permanent in campionatul de amatori cu Magda, castigand
premiul intai in primul lor concurs din 2003 la Steaua, in ambele probe la
care au participat.
Dar in general Jazirah a trait o viata foarte
variata, ba ca un cal de concurs, ba ca un cal de plimbari in padure,
dresaj si mai ales ca un cal de companie exemplaric stand cu noi la masa
pe terasa de la Corbeanca uneori.
Dar timpurile trec, anotimpurile se schimba,
si studentii isi iau examenul si zboara in vant.
Cora s-a mutat inapoi in Germania in 2002, iar
eu am plecat in Suedia in 2003.
In vara 2004 a venit randul lui Jazi sa isi
intinda aripile spre taramurile mai nordice ale Europei, schimband
domiciliul pentru o perioada nestabilita.
Momentan cu asta ne ocupam acum - aranjand
actele necesare de export, si apoi imbarcarea si transportarea calului. Va
fi o calatorie lunga, dar nevoita.
Cand ne-am stabilit in casa cea noua vom
documenta cateva randuri si despre asta, dar pana atunci, tineti pumnii
pentru o calatorie calma si placuta, care va strabate Europa dintr-un colt
in altul trecand prin Romania, Ungaria, Austria, Germania, Danemarca si ca
destinatie finala Suedia.
Pana atunci sunt cateva chestii care vreau sa
le spun, sa le transmit tuturor care au fost in contact cu noi de alungul
anilor, fiecare mangaiere a fost apreciata, si fiecare morcov de neuitat.
Fiecare sfat sau ajutor, fiecare zambet sau vorba buna, toate le purtam cu
noi in suflet.
Stiti cine sunteti - Va Multumim!
O sa ne fie un dor imens dupa voi, lasand un
gol in viata noastra pe care altcineva nu il va putea umple.
Sper sa ne revedem in curand - pe termeni mai
stabili.
//G & J
Update!
Trebuie sa va spun ca aceasta calatorie nu a
fost scurta, ci cred ca una din cele mai lungi din istoria exportatorilor
de cai...
Ne-a luat 4 saptamani sa ajungem dintr-o parta
a Europei in cealalta, dar intr-un final intarziat am reusit cu bine,
sanatosi si veseli.
Momentan Jazirah este foarte multumita in
grajdul ei cel nou, unde locuieste in armonie cu inca 4 cai, unde primeste
mancare din belsug si unde sta afara pe pasune de dimineata pana seara si
zambeste alaturi de tovarasii ei noi.
//G & J
|
